„COPILUL , PARINTII SI GRADINITA – UN TOT UNITAR”
“Eu sunt copilul. Tu ții în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi reuși sau voi eșua în viață! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educa-mă, te rog, ca să pot fi o bincuvântare pentru lume”.
Reusita privind devenire umana a copilului depinde de o colaborare prodigioasa dintre doi factori educaționali de baza: gradinita și familia.
De un real folos în formarea personalitatii copilului este jocul, mai ales cel bazat pe roluri, in care copilul, asimilandu-si rolul isi asimileaza implicit si relatiile interioare de comportament incluse in rolul respectiv. La fel de importante pentru formarea personalitatii prescolarului sunt si stilurile comportamentale parentale. Mediul familial ocupa un loc central în multitudinea factorilor determinanti ai evolutiei individului. Copilul nu este un adult in miniatura, ci el este un “candidat la maturizare ”, deosebit de receptiv la influentele pozitive sau negative care se exercita aspura lui. Copilul trebuie socializat si modelat, iar fundamentarea personalitatii sale se realizează, in mare masura, in interiorul familiei acestuia, care concentreaza primul sau univers afectiv si social. Trasaturile si coordonatele personalitatii se cristalizeaza in raport cu modelul si natura situationala traita in mod direct, nemijlocit, de catre copil in mediul sau familial, iar atitudinile parintilor au consecinte durabile asupra peronalitatii, in formare, a copilului. La varstele mici, adaptarea copilului se realizează prin imitatie, acesta raportandu-se permanent la persoana adultilor.
Dupa familie, gradinita constituie prima experienta de viata a copilului în societate. Aceasta institutie il aseaza intr-un cadru nou prin dimensiunile și continutul sau. Aici copilul ia cunostinta cu activitati și obiecte care-i stimuleaza gustul pentru investigatie si actiune, il provoaca sa se exprime si ii propune, incipient, angajarea în relatiile sociale de grup. Adaptandu-si metodele la formele particulare ale vietii mentale ale copilului, gradinita incearca sa raspunda specificului activitatii fiecarei varste si sa identifice mijloacele și activitatile necesare pentru o dezvoltare complexa a fortelor infantile în vederea maturizarii lor.
Educatia facuta de primii educatori – parintii – ca si cea a gradinitei, se rasfrang asupra tuturor laturilor personalitatii copilului, in functie de particularitatile de varsta și individuale ale acestuia. Pe masura ce copilul se dezvolta, cresc și trebuintele si dorintele lui. In acelasi timp si gradinita, ca prima institutie care se conduce dupa principii și metode stiintifice, contribuie la formarea și dezvoltarea copilului.
In concluzie, gradinita nu poate face minuni, iar educatia data in aceasta institutie nu va avea rezultate bune daca nu se va sprijini și nu va exista o colaborare prodigioasă intre cei doi factori educationali de baza: gradiniata RORO si familia, aceasta ducand la o mai buna formare a celui ce urmeaza a se forma pentru viata de adult ce o va avea, prescolarul.